sâmbătă, 24 august 2013

Another crappy day

Bisht! Azi am terminat sezonul din Hannibal. Ma simt distrusa. Tot ce vreau sa fac e sa il imbratisez pe Will si sa ii spun ca totul va fi bine...
Imi vine sa urlu. Ioi, mama. Nici nu mai stiu ce sa zic. Ma rog. Luati d'aici.:

joi, 15 august 2013

Ce se intampla cand termin un sezon de SPN

Cineva care a avut ocazia de a ma cunoaste ar spune despre mine ca sunt tipul de persoana insensibila, colega care atunci cand cineva vine cu mana-n ghips la scoala su se simte oribil pentru ca tocmai i-a murit o ruda apropiata nu sare pe el sa-i impartaseasca parerile de rau, ci pur si simplu te priveste. Si te face sa crezi ca pur si simplu nu-i pasa, o inima de gheata intr-un corp de carne calda. Poate asa este, dar asta nu inseamna ca nu am deloc sentimente. Ele sunt acolo, se zvarcolesc si incearca sa iasa la suprafata, dar pur si simplu nu reusesc. Oare nu stiu cum sa mi le arat, sau nu vreau? Nici eu nu stiu.
Dar cum se face ca nu persoanele reale le scot la suprafata, ci personajele fictionale, cu tot cu scriitorii lor. Ce au ei in plus? Cred ca e din cauza ca oamenii isi pun intotdeauna mastile ce le ascunde adevaratele ganduri. Daca nu impartasesti sentimentele tale, de ce te astepti sa primesti de la altii? Scriitorii nu au nimic de pierdut. Iti prezinta "copii" asa cum sunt. Ei nu se prefac pentru a pastra o imagine impusa de ei insisi. Poate daca te-ai intalni cu personajul tau preferat pe strada ar incerca si el sa-ti creeze o anumita perceptie asupra lor. Asa sunt oamenii. Din unele motive vor tinde intotdeauna sa faca asta. Insa cu totii am vrea sa intelegem motivul.
Ma intreb cum ajuns sa incerc sa inteleg psihologia omeneasca, cand tot ceea ce voiam sa spun e ca am terminat sezonul cinci din Supernatural iar Lucifer a incercat sa se tina de inima mea ca sa nu ajunga in Cage. Pacat ca nu stia cat de distrusa e, altfel nu s-ar fi increzut in ea. Iar ea l-a dezamagit. S-a sfasiat atat de usor.
Lacrimile continua sa cada, incercand sa repare ce a mai ramas din mine. Prostutele.

N.A. Va rog foarte frumos sa nu luati in seama ce am scris aici. Urla artisul din mine, acompaniat de tristetea pe care proasta de mine o tot alimenteaza. ma rog. V-ati prins voi. Aberatie totala. Bisht!
Astazi am realizat cat de putin productiva am fost luna asta. Suntem deja la jumatate si eu n-am facut decat doua postari, trei cu asta. I'm such a big fail. Macar am mai desenat, si sunt mandra sa spun ca in vara asta am evoluat in ceea ce priveste asta. Yay!
Mai am putin si termin sezonul cinci din Supernatural si m-am si apucat ca proasta de Hannibal. It's not scary at all. N-am avut nici macar un cosmar din cauza lui.
Nu mai stiu ce sa zic. Ah, da. Am intrat aici, si mi-a zis asa: "Say hi to your friend Sarah". Din cauza lui am stat cinci minute intregi sa ma gandesc daca sa intru pe Omegle sa caut pe cineva pe care cheama Sarah. Dar nu am facut-o, pentru ca mi-era lene sa interactionez nu alti oameni cu care nu sunt inrudita si care stau in casa cu mine.
Ioi, ma. Mi-am adus aminte. Am citit fic-ul asta si m-am gandit sa vad ce spuneti despre el. Cititi-l si comentati. Nu e vina mea daca, foarte probabil, va distrug vietile. :D

duminică, 11 august 2013

Mommy is back, babies!

Guess what? I'm back!
Ce pot sa spun, a fost foarte frumos, dar parca tot mai bine e  acasa. Am iesit afara mult mai des decat o fac acasa, dar macar am avut unde sa ma plimb. Am vazut si doua veverite in parc. Erau atat de odododo! Googga, o tura prin parcul ala ne ajunge sa aberam o groaza.
Sa va spun de turistul roscat. Eram cu Stefi pe podul peste Dorna, si ne opreste un turist: "Do you speak English?" si eu ce sa-i zic omului? Normal ca vorbesc. Apoi m-a intrebat de niste chestii de pe acolo, dar eu nu stiam mai mult decat el. Asa ca am mers mai departe si face Stefi la mine "De ce nu i-ai spus de la inceput ca nu esti de aici?". Raspunsul: pentru ca nu m-a intrebat. Plus ca avea asa o fata adorabila de catelus pierdut care imi aducea aminte de Tom Hiddleston. Odododo. Daca stau sa ma mai gandesc, practic era un catelus pierdut. Si l-am mai vazut o data, mai tarziu in ziua aia.
Ah, si inca ceva. Eram la Hotel Castel Dracula, mancam niste papanasi, iar la masa de langa statea un grup de turisti germani. Si stiti ce faceau? Se jucau cu Google Translate. Scriau chestii in germana si apoi se radeau de cum suna in romana. Panarame de oameni. Erau si destul de in varsta.
In rest m-am frecat de colo-colo, am vizitat diverse. Nu le insir aici pentru ca nu e amuzant pentru nimeni sa citeasca o lista cu obiective turistice. Asa ca rezum totul asa: I HAD FUN, BITCHES!!!

Pudding!!!
                                     -Dean Winchester

sâmbătă, 3 august 2013

A nu se baga in seama

Incepea sa ma acapareze vinovatia ca nu am mai trecut pe aici de mult, asa ca m-am gandit ca ar fi bine sa dau si eu macar un semn de viata. Eu traiesc foarte bine, momentan. Am fost la tara si acolo netul e un luncru rar. Macar asa am reusit sa citesc Inclestarea regilor. Altceva nu am prea facut, in afara ca am iesit aproape in fiecare seara in sat si am jucat si m-am uitat la tampitii de acolo cum joaca remi. Da, ce altceva credeti ca fac oamenii de acolo ca sa se distreze? A, da. Faci alergii si te umpli de piscaturi. Sau au fost purici? Da' nu cred c-au fost ei pentru ca la cate am, cred ca au hranit o armata. OMFG! It's Loki's army!!!
Imi pare rau sa va anunt ca nici in urmatoarea saptamana nu o sa fiu activa, pesupun. Plec maine cu sor'mea cu trenul la Vatra Dornei. Ce fac acolo? Stau la prietena mamei din facultate. Ce alt parinte ar mai face asta? Gen, sa stam si pe capul bietei femei. Ma rog. Dup'aia tot ea se plange ca i-a fost dor de noi.
Ma simt abstract. Merg sa ma culc. Bisht!