marți, 15 aprilie 2014

Care e faza cu Săptămâna Altfel?

Săptămâna trecută, ca toţi ceilalţi copii care nu au fost scutiţi cu olimpiade, a trebuit să particip la chestia asta mare şi confuză. Mă rog, nu pot să spun că mi-a părut aiurea, doar că la noi în liceu am avut cea mai proastă organizare ever. Am fost norocoasă cu excursia de trei zile, altfel nu ştiu ce făceam. OK, hai să începem cu începutul.
De luni până miercuri am fost în cea mai epică excursie cu clasa la cabana Gura Diham din Buşteni. Nu cred că numai locaţia sau ce am făcut p-acolo mi-au lăsat impresia asta. Noua clasă e un fel de Gog, Mich şi Chuck (lotz of luv 4 u guyz) şi asta mă face fericită. Desigur, ăştia fiind mai mulţi, sunt mai handicapaţi ca un spital de nebuni. De ce? Foarte simplu. Ştiţi ce şi-au luat la ei de acasă să mănânce? Cineva a avut ŞAPTE sendvişuri (fuck it, okay?). În plus alţii au avut friptură, muştar, sardine la conservă, un FUCKING borcan cu murături de casă, şniţele, chiftele, sana la sticlă de un litru. În plus, un kitros avea la el pâine de-aia făcută în casă pe care o ţinea la îndemână pe masă lângă deodorant ca să poată să smulgă din ea. Şi pe mine m-a lăsat să mănânc din ea?  NU! Cică "nu mai luaţi mă din pâine". Stai cu pâinea ta, da' de ce vii la noi sa-ţi dăm de-aia feliată să-ţi mănânci friptura?
Probabil vă aşteptaţi să vă spun câtă băutură au luat băieţii, nu-i aşa? V-aş răspunde că n-au avit aşa ceva la ei, dar v-aş minţi. Au avut şi au băut numai ei, kitroşii. Au avut şi vin, şi vodka, şi palincă. De acum să mă pregătesc şi să-mi iau singură. Nu te poţi baza pe ăştia.
Excursia în sine a fost şmecheră, chiar dacă am mers pe jos 16 kilometri şi o parte din ei i-am petrecut gâfâind pe o cărare de munte. Mişto acolo, oricum. Mai mergem, să moară Gibilan.
Apoi a urmat dezastrul. Din 32 de ore câte aveam de făcut pe toată săptămâna, pentru excursie ne-au pus 16. Şi dacă mate-info ştie să calculeze, asta înseamnă alte 16 ore în 2 zile. Deci după ce am lăsat n-şpe kile pe un munte ei se aşteaptă să vin 8 ore la şcoală. Are you fucking kidding me? Normal că nu am făcut toate orele, iar multe mi s-au suprapus că vroiau profii să scape de noi mai repede. Joi am dormit până la unu. Cum era să le fac?
Chiar dacă organizarea a fost la pământ, activităţile au fost interesante şi m-am distrat.
Vouă cum vi s-a părut această săptămână unică din viaţa voastră?


And by the way... Today is tuesday <3

marți, 1 aprilie 2014

Springtime Sadness

Azi am fost tristă. Nu îmi pot explica, dar nici nu încerc. Părea că mi-a intrat în sânge. Oricât de mult ar fi zgâriat la suprafaţă, nimic nu ar fi putut să elimine tumoarea amară care îmi creştea încet în inimă. Nici măcar clătitele cu muştar şi piper şi apa cu sare într-o sticlă de Sprite pe care o colegă le împărţea veselă prin clasă. Am zâmbit, am răsuflat uşurată că nu am avut ghinionul să gust odioasa creaţie culinară şi m-am scufundat la loc în lumea mea. E cam răcoare acolo, iar fiori îngheţaţi îmi mărşăluiesc pe sub piele. Dar e linişte şi pot fi slabă în faţa realităţii. Orgoliul meu de laşă e în siguranţă. Exteriorul e deja uitat.