marți, 1 aprilie 2014

Springtime Sadness

Azi am fost tristă. Nu îmi pot explica, dar nici nu încerc. Părea că mi-a intrat în sânge. Oricât de mult ar fi zgâriat la suprafaţă, nimic nu ar fi putut să elimine tumoarea amară care îmi creştea încet în inimă. Nici măcar clătitele cu muştar şi piper şi apa cu sare într-o sticlă de Sprite pe care o colegă le împărţea veselă prin clasă. Am zâmbit, am răsuflat uşurată că nu am avut ghinionul să gust odioasa creaţie culinară şi m-am scufundat la loc în lumea mea. E cam răcoare acolo, iar fiori îngheţaţi îmi mărşăluiesc pe sub piele. Dar e linişte şi pot fi slabă în faţa realităţii. Orgoliul meu de laşă e în siguranţă. Exteriorul e deja uitat.

2 comentarii: